Uitarea - o firimitura din negura timpului

   N-am crezut c-am sa uit vreodata. Zic si eu: de tine, de noi, dar chiar asa...de mine? M-am uitat pe o banca in parc, scriind poezii. Scriam despre bancile din parc. M-am lasat acolo scriind, privind la ele mirat. Si am plecat. O umbra pe alee, la semafor, trecand peste Bega si-apoi pe peron. Am urcat in tren si am uitat. Eram o umbra ce nu stia sa scrie,nu stiam ce-i cantec sau ce-i o poezie.
   Stiam sau poate doar credeam ca stiu ca sunt o parte din ce-am fost: un om.
   Trenul se scalda in limpezimea Dunarii amintindu-mi de Bega, de peron, de semafor si de alee, de-un parc si-un vis ciudat,sau poate o idee, cum ca privind spre banci saracul s-a gandit asa, deodata, ca sa scrie poezii. Astea-s prostii...
    Au trecut zile,luni si primaveri, trenul s-a intors,Dunarea a plans, peronul a plans si el, Bega s-a bucurat, semaforul s-a facut verde din nou iar eu, o umbra de nicaieri, m-am intors in parc cautandu-ma pe mine. Si m-am gasit ,scriind poezii. Era iarna ca si-acum, sau era vara.Nu mai stiu.
 Am uitat.  


      Sunt momente in viata cand uitam. Uitam sa traim, uitam sa fim veseli, sa zambim, sa oferim zambete, sa multumim, uitam de Dumnezeu, uitam sa ne rugam, uitam sa speram ,uitam sa iubim, uitam chiar si de noi, pur si simplu uitam.
      Invatam sa uitam inainte sa invatam sa mergem. Ajungem sa credem ca uitarea ne ofera vindecare si ne ferim sa infuntam realitatea vietii, sa dam piept cu trecutul si sa obtinem impacarea cu noi insine.
      Traim atat de intens prezentul, vrem sa asimilam atat de multe informatii, atat de multe lucruri materiale ce ne lipsesc, atat de multa atentie din partea celor ce nu merita, incat totul devine un haos materializat prin uitare. Esentialul nu mai exista si stam de multe ori si ne intrebam pe ce drum mergem sau daca drumul pe care mergem chiar este cel bun. Ne rugam pentru un semn, dar semnul intarzie sa apara sau a aparut candva in calea noastra dar am uitat ca l-am asteptat si a trecut pe langa noi, ca un tren printr-o halta parasita.
     Tot timpul suntem in cautarea a ceva si atunci cand il capatam, uitam sa multumim. Ziua de azi devine ziua de ieri si uitam.


       "Uitarea e prima facultate a omului." Albert Camus
        
       "Uitarea ni se pare o tradare. Uitarea e suprema lasitate." Victor Eftimiu

        "Memoria isi aminteste chiar si de uitare." Octavian Paler