Esecul - o firimitura amara

   Stau cateodata si ma gandesc ca daca nu ar exista esec as ramane mereu la pamant si nu as avea un loc din care sa ma ridic si sa merg mai departe.As ramane mereu acolo intins in uitare, doar eu lipsit de mine, lipsit de umbra mea, dorindu-mi sa fi cazut pe o iarba moale, la umbra unei salcii, pe malul unui lac...dar ma trezesc ori in mijlocul unui desert ce-mi scalda visele intr-un nisip arzator, ori plutind pe un ghetar, numarand turturii gata sa se rupa si sa-mi strapunga inima in care-mi arde ultima firimitura de speranta.
  Cu toate astea zambesc, ma arunc in valurile trecutului si ma scufund ca o secure, in cautare de comori.Adun toate rezervele de speranta si lumina, le arunc in rezervorul optimismului si plang de bucurie. Este bucuria de a ma vedea...mi-a fost dor de mine...totul este bine caci m-am intors.Drumul a fost lung si anevoios dar sunt aici. Imi privesc esecul in ochi, ii spun "multumesc" aruncandu-i in coltii ascutiti ultimele firimituri de pesimism si de regret,ultimele lacrimi,ultimul oftat si pasesc mai departe lasandu-l in urma.Sunt doar eu si umbra mea si este suficient pentru ca asa stiu ca soarele, bland, se va arata si el.
  A cugeta asupra propriului esec inseamna a cugeta asupra sinelui, este inca o sansa de autoanaliza, de a sapa adanc in resursele proprii si sa cautam raze de speranta, locuri ascunse, lumi pierdute, sa ne gasim pe noi insine asa cum nu ne-am fi imaginat. Trebuie privit insa ca o bariera peste care trebuie sa treci pentru a vedea nemarginirea, este o incercare venita de nicaieri care pune la indoiala curajul, increderea, dorinta de a ne atinge visele. Nu ne rugam pentru el pentru ca ne duce la pieire. Nu il asteptam, pentru ca asteptam doar succesul.
   Esecul exista dar nu va fi niciodata privit ca un scop al sinelui. Suntem oameni, fiinte cautatoare de absolut atat de pure dar in acelasi timp patate de gandul transformat in dorinta de a vedea, la un moment dat, esecul altora. De ce tanjim, asteptand in scaunele noastre scartainde, dupa distrugerea altor lumi, oare cum de-am ajuns sa ne hranim cu asta? Ne simtim atat de confortabil in lumea proprie si exploatam uneori atat de asiduu egoismul cu care am fost blestemati, incat credem cu ardoare ca succesul trebuie sa respire doar in gradina sufletului nostru, in care cresc atat de frumos flori de leandru si matraguna.
   Mereu am inteles puterea de a trece peste esecurile proprii dar niciodata pe cea de a cauza esecurile altora. Suntem oameni dar cel mai dureros este ca uitam. Ne smulgem aripile intre noi si incercam sa zburam cu ele. Declinul si mangaierea pamantului ne asteapta. Sa incercam totusi, sa nu facem un crater prea mare.



 "Singurul om care nu face niciodata nicio greseala este cel care nu face niciodata nimic."– Theodore Roosevelt

 "Succesul inseamna cat de sus sari când atingi fundul gropii" – Gen. George Patton

"Succesul unui singur minut ne rasplateste pentru esecuri de ani de zile"-Robert Browning