Multumirea - o firimitura dulce

    Am deschis ochii. Am privit in jurul meu si era intuneric. Am tras aer in piept si m-am ridicat, apoi am multumit. Nu pentru ziua de maine, nu pentru ziua de ieri, ci pentru ziua de azi, pentru ca sunt. Nu pentru ce-am fost, nu pentru ce-am devenit, ci pentru cine sunt, pentru sansa de a lua parte la miracolul vietii si al creatiei. Incet, cateva raze de lumina isi fac aparitia. O noua zi isi ia avantul pentru a patrunde in vietile noastre. Esenta a fost pusa in miscare, agitata de bataile nemasurate ale inimii. Semintele au fost aruncate iar pamantul trebuie muncit pentru a da rodul promis. Timpul nu trebuie sa stea in loc. Clipa ce-a trecut ne ramane doar invatatura, vesmant pentru credintele ce vor urma si credintele...ele ne poarta departe in vis, dincolo de imaginabil,dincolo de palpabil,dincolo de orice simt, invadandu-ne ca un miros de trandafiri in miezul verii.
     Multumirea...ce gand frumos aducator de pace...M-am indragostit de acest sentiment, de acest cuvant miraculos, incat il rostesc chiar si atunci cand mi se greseste sau cand mi se face un rau. Am multumit pentru multe. Materialul, a avut un loc al lui dar cel mai deseama loc l-a ocupat multumirea pentru prezenta celorlalti in viata mea si asta se numeste "multumire pentru privarea de singuratate".
      Varful piramidei il ocupa Dumnezeu, cel fara de care nimic din toate acestea nu ar fi posibil. Ii multumim pentru bunatatea nesecata si milostivirea Lui fata de sufletele noastre.Orice rugaciune inaltata la cer incepe cu o multumire si abia apoi urmeaza toate cele ce tin de sine si lumea ce ne inconjoara. Multumim pentru sanatatea noastra si a celor dragi, pentru semenii nostrii pe care ni i-a scos in cale, pentru sansa de a ne indrepta greselile, pentru sansa de a deveni mai buni, adevarate unelte in slujba binelui.
     Urmatorul loc il ocupa multumirea fata de familie. Multumim parintilor,bunicilor, fratilor, surorilor si rudelor pentru sprijinul acordat, pentru ca se gandesc si se roaga pentru noi. Sunt persoanele langa care am petrecut cele mai placute clipe ale vietii, carora le-am gresit si ne-au iertat, pe care i-am iubit si ne-au intors iubirea inzecit, pe care i-am sprijinit si ne-au sprijinit la randul lor, pe umerii carora am plans, in ochii carora am crescut si sub zambetul carora am invatat sa pasim in necunoscut.
      Nu in ultimul rand multumim prietenilor, persoanelor apropiate, langa care am invatat ce inseamna iubirea si respectul semenilor. Sunt persoanele langa care ai invatat ca poti oferi fara ca apoi sa ceri ceva in schimb, langa care ai invatat ca zambetul nu costa nimic dar valoreaza enorm, ca lacrimile se evapora chiar inainte sa curga pe obraz atunci cand vorbele lor calde ne fac sufletul sa zambeasca din nou. Le multumim pentru ca ne sunt alaturi, ne ajuta sa mergem mai departe contra vantului care bate mereu din fata si ne intind o mana de ajutor cand suntem gata sa ne dam batuti.
      Multumirea noastra se adreseaza atat persoanelor cunoscute cat si intregii omeniri necunoscute pentru ca devine un sentiment universal. Este un gand care ne uneste intr-o singura suflare, materializat prin recunoastere atat materiala cat si spirtuala. Multumim printr-un singur cuvant sau mai multe cuvinte calde ,multumim printr-un zambet, multumim printr-un cantec, multumim printr-o floare, multumim prin tot ce gasim a fi mai frumos si mai pur pe acest Pamant.
      Primirea multumirii este de asemena un sentiment aparte. Pur si simplu cel caruia ii este adresata multumirea, simte ca prezenta lui in spatiu si timp are un scop.Atat de bine este gandit acel scop incat inlantuirea poate sa curga la nesfarsit.Trebuie sa numeri toate picaturile din apele Pamantului pentru a ajunge la finalitatea influentei pe care o ai asupra lumii in care traiesti. Daca simpla prezenta, o prezenta intamplatoare  intr-un spatiu oarecare, intr-un moment oarecare, poate schimba cursul desfasurarii unui eveniment, sa ne gandim ce poate face un simplu "multumesc" adresat la timpul potrivit si persoanei potrivite. Restul este doar tacere.