Creatia - o firimitura din oglinda sufletului

“Fii suficient de curajos pentru a trăi creativ. Originalitatea este locul unde altcineva nu a mai fost. Trebuie să părăseşti oraşul confortului tău şi să mergi în sălbăticia intuiţiei tale. Nu poţi ajunge acolo cu autobuzul, ci doar prin muncă asiduă, riscând fără a şti exact ce faci. Ceea ce vei descoperi va fi minunat: pe tine însuţi.” Alan Alda


  Asa a spus Alan Alda si a avut perfecta dreptate.
  Puterea de a trai creativ prin originalitate este ceva ce nimeni nu iti poate lua.Oricine se poate inspira sau copia din creatia ta proprie,nu va putea niciodata sa anticipeze care va fi urmatoarea ta creatie si nici macar dimensiunea acesteia.
  Fiecare om detine un atelier propriu al mintii, unde formele,culorile,contrastele,cuvintele,sunetele sunt asezate frumos pe mese,in stare bruta,gata de a fi prelucrate de catre creator.Atelierul functioneaza in zona desertica a sufletului,acolo unde singuratatea este la ea acasa,unde e-ul interior este intr-un continuu echilibru cu Universul.Uneltele creatorului sunt in primul rand vointa si increderea in fortele proprii , apoi dedicatia,inclinatia spre frumos si perfectiune,originalitatea.Dupa inventarierea acestora,munca asidua este cea care le uneste si le pune in functiune,dand nastere,dupa mult timp si sacrificiu,operei de arta,unei noi lumi ce se deschide sub privirea tremuranda a creatorului.Aceasta lume abunda de viata sau poate schimba vieti,poate sa faca sa curga o lacrima sau poate sa smulga un zambet.
  In poezia "Testament" a lui Tudor Arghezi intalnim insa o alta viziune asupra creatiei,unde materia bruta nu este tocmai cea ideala,apartinand unei sfere a perfectiunii,ci dimpotriva,este culeasa de undeva de la periferie,din cea mai joasa categorie:"Din bube, mucegaiuri şi noroi/Iscat-am frumuseţi şi preţuri noi."
Astfel,creatia nu cunoaste limite,putand fi accesibila oricui,luand nastere si in cele mai intunecate,murdare si bolnave minti.Din intunericul mintii,dintr-o mica scanteie,apare slova de foc:"Slovă de foc şi slovă faurită
Împarechiate-n carte se mărită".
  Dincolo de toate acestea,la capatul drumului parcurs pentru creatie,ne asteapta lumina si bucuria de a ne regasi pe noi insine asa cum nu ne-am imaginat niciodata.Astfel se naste increderea de sine si dorinta de a duce propria creatie pe culmile mult visate,in vazul tuturor,de a o inscrie in eternitate.