De ce firimiturile vietii?

     Sunt momente in viata cand ne privim in oglinda si trecand de privirea fixa ce ne bareaza sufletul, incercam sa ne facem o introspectie, o analiza amanuntita asupra propriei persoane, din dorinta de a ne identifica in raport cu Universul.De cele mai multe ori dorim sa ne privim prin ochii celorlalti, pentru ca este mult mai usor sa ceri parerea cuiva despre tine insuti decat sa sapi adanc de unul singur ,batut de gandul ca la un moment dat vei renunta si in urma ta nu va ramane decat un crater pe care nu-l vei putea umple niciodata.Iti doresti sa-ti privesti viata ca pe un film, fiind in acelasi timp 3 persoane:regizor,personaj si critic.Esti impacat cu gandul ca te poti intoarce la scenariu si ca mai poti schimba ceva: poti schimba vremea, poti aduce un zambet, poti aduce iubirea in viata ta, poti muta muntii din loc, poti sa fii mai bun...mai bun...deci asta este scopul...si ai fost nevoit sa te zbati atat ca sa ajungi la concluzia pe care o stiai de fapt dar ai uitat-o undeva, intr-un colt ascuns, printre panze de paienjeni, la mila colbului ce transforma totul gri, ce suflat de vant iti patrunde-n suflet si te raceste asa cum n-ai fi crezut. Asta esti tu de fapt atunci cand te privesti in oglinda rece: un suflet gri in cautarea unei urme de culoare.

      Te-ai decis: trebuie sa aduci culoare in viata ta. Dar cum? Raspunsul sta in titlul acestui blog: fa cale intoarsa si urmareste firimiturile vietii pe care le-ai lasat in urma. Acolo unde intalnesti haos, adu pacea si linistea, impaca-te cu tine insuti si intoarce-te, firimiturile sunt tot acolo si-ti vor calauzi calea.
      Intors in prezent, nu ai altceva de facut decat sa alegi cine vrei sa fii, sa iei o pensula si sa-ti colorezi viata si propria fiinta dupa propriul plac, sa devii propriul artist. Doar tu poti detine aceasta putere.
      Sfarsit


.