Dezamagirea - o firimitura nascuta din stele desenate pe asfalt

O mare de sentimente ne incearca sufletele de-alungul vietii noasre pe care, in prezentul ciudat ce ne incearca, mai degraba o supravietuim decat o traim. Unele sentiment curg in albii repezi si involvurate, netezind peretii incretiti ai muntilor ce stau straja sufletelor noastre. Altele curg lin, inganate de surasul unei adieri de vant, mangaiate de o salcie pletoasa. Privind in aval, din departare, valuri se ridica, maluri se surpa, dezradacinand copaci incarcati cu vise. Bratele vaslesc zadarnic, barca se scufunda izbita de stancile ce asteapta senile, la ceas de rascruce, imbratisarea unui vis naiv. Pe maluri inalte, o suflare de oameni insetati de prapad privesc drama unui vis rastignit pe stanci. Un ultim glas se ridica din haos, cautandu-si asternutul printre sufletele insetate. Se scufunda rapid caci izvorul dezamagirii tasneste nebun, izgonit de pe buzele celor din multime. Un vis acoperit de prundis, mai straluceste acum in adancuri.

N-a fost nicicand mai usor sa ucizi sperante ca in prezentul ce ne este dat sa il traim. As putea spune ca acestea merita macar o perioada de prohibitie. Uciderea lor repetata si prematura duce la aparitia neincrederii reflectate atat asupra sinelui, cat si asupra celor din jur. Dupa un timp obosim si intram intr-o stare de hibernare. Asteptam... Ce asteptam? -Asteptam o exceptie de la regula pe care noi insine am creat-o si ne-am impus-o orbeste. Speram ca intr-o mare atat de agitata, un val ne va purta poate spre tarmul indepartat. Cu toate astea, atunci cand apare acest "val salvator", avem tendinta sa vaslim impotriva lui pentru ca nu mai avem increderea necesara sa ne lasam purtati de acesta.
Dezamagirile schimba oameni, dezradacinandu-i de ceea ce odinioara ei numeau "principii de fier". In timp, omul cauta sentimentul de solitudine, neconstientizand ca dezamagirea de sine este cea mai dureroasa dezamagire dintre cele ce pot fi traite de-alungul unei vieti.

Omul are prostul obicei sa isi condamne sufletul la inchisoare. Aceasta autopedepsire porneste de la nivelul precar de autocunoastere la care se afla . Este o iluzie faptul ca a ne detasa de persoanele din jurul nostru, ne poate salva de dezamagire. Daca omul nu se cunoaste pe sine suficient si nu gaseste puterea de a zambi si gasi motive de fericire in propria-i solitudine, nu are nici o sansa sa scape de acest sentiment necrutator.

De curand mi-am cumparat doua plante de camera. A doua zi m-am intrebat: "Si ce am rezolvat cu asta?" Sunt frumoase, arata destul de bine incat sa schimbe placut aspectul camerei. Le ud in fiecare zi si am grija sa aibe parte de lumina din plin. A urmat a doua intrebare: "Am obtinut o grija in plus sau pot deveni indeajuns de intelept incat sa invat ceva de la aceste plante?". Raspunsul nu a intarziat sa apara.
Ambele plante au frunze ce combina foarte frumos doua culori: una verdele cu galbenul si alta verdele cu rosul. Cea care combina verdele cu galbenul se dezvolta armonios si pare ca nu se mai opreste din a da nastere la noi frunze. Cealalta, cea care combina verdele cu rosul, se dezvolta foarte greu. Ba chiar au inceput sa i se usuce doua frunze. Mi-a fost foarte teama ca va muri in scurt timp. Vazand ca nu da nici un semn in a-si reveni, am luat decizia sa ii tai cele doua frunze uscate ce parea ca ii secau toata energia. Dupa ce am facut asta, la scurt timp am observat ca frunzele ramase au capatat o culoare din ce in ce mai aprinsa si planta chiar a reusit sa dea nastere la o noua frunza. Floarea mea creste acum zvelta si voioasa si nu imi mai este teama ca se va ofili vreodata...
Concluzia? Sa nu lasam dezamagirile ce ne trag in jos asemeni unor frunze ofilite sa ne sece de optimismul si vigoarea de care avem atata nevoie. De indata ce au ofilit, chiar si injumatatit, ele nu mai pot reveni la viata si cel mai bine este sa le lasam in urma noastra si sa gasim alte noi motive de speranta atat in noi insine cat si in lumea ce ne inconjoara. De undeva de acolo, din interior, o noua frunza viu colorata asteapta sa iasa in bataia soarelui.