Cumpatarea - o firimitura mica din toate

     Sunt lucruri pe care le putem numara. Sunt lucruri pe care le numaram pentru ca putem si lucruri peste care sarim, pentru ca ne-am plictisit sa numaram ori, undeva pe la mijlocul numaratoarei, ne-am incurcat. O luam de la capat sau continuam iar cand ajungem la sfarsit nu putem scapa de indoiala ca ce am numarat este gresit.
Intr-o seara am inceput sa numar stele. Am numarat 150 iar cand am ajuns la 151 am avut impresia ca pe una am numarat-o de doua ori. Privind in ansamblu, am realizat ca este imposibil si am renuntat,   complesit de imensitatea acestei farame a Universului spre care priveam. In secunda urmatoare mi-a trecut prin minte urmatoarea intrebare: De ce am renuntat la 151? De ce nu am renuntat la primele 10 sau 20? Am fost constient inca de la inceput ca nu le pot numara pe toate si totusi am continuat...Ce m-a facut sa continui sau...ce m-a oprit sa constientizez inevitabilul? De ce nu m-am multumit doar sa le privesc in splendoarea lor, numarand cu incapatanare, cu toate ca intr-o zi una dintre ele se va stinge sau una noua va aparea pe cer?
Nu am fost multumit pentru ca am vrut mai mult si mai mult, atat de mult incat am uitat ca nu dispun de resursele necesare pentru cuantifica acea farama din Univers. Am renuntat, m-am consolat cu imaginea de ansamblu pe care mi-o oferea cerul iar in seara aceea m-am visat printre stele. M-am multumit cu asta.



     Vin vremuri in viata cand inevitabil invatam ca tot ce ne inconjoara este epuizabil. Pana si timpul consumat scrierii acestor cuvinte s-a consumat candva sau, timpul parcurgerii acestor randuri de catre un cititor se va scurge la un momentdat. Ziua de azi este doar o miniatura a eternitatii iar ziua de maine este o sansa de a vedea daca este asa cu adevarat. Nu ne permitem sa o ratam pentru ca nu ne permitem sa ratam adevarul sau sa fim ingraditi intre barierele cuoasterii, zacand intr-un ungher intunecat.
      La granita dintre epuizabil si inepuizabil, dintre saracie si bogatie de orice fel, sta cumpatarea. Cumpatarea este floarea pe care niciodata nu stim daca am udat-o prea mult sau prea putin. Este o adevarata virtute in mainile celui care stie sa o foloseasca pentru a culege roadele vietii. Daca exista cu adevarat in lume o reteta a fericirii, aceasta nu ar exista daca nu ar fi prezenta cumpatarea printre ingrediente. Ea functioneaza ca un aparat de masura multifunctional care analizeaza tot ce este permis omului in viata si ii indica limita dincolo de care acesta poate cadea in robia poftelor si a placerilor. Pentru a forma acest aparat de masura este nevoie de autocunoastere si autocontrol, de inclinatie catre modestie si decenta.
       De-alungul vietii uitam sa gustam cate putin din toate. Continuam sa ne inconjuram de lucruri inutile si uitam ca ne transformam in adevarate fortarete ale opulentei in goana dupa absolut. Pacatul imbuibarii respira zilnic din sufletele noastre. Volumele sunt atat de diverse incat nu se mai poate face diferenta daca tot ce este material ne acopera intru totul sau pur si simplu noi, fiinte umane inzestrate cu ratiune, asimilam tot ce ne sta in cale pana in punctul in care trebuie sa ne privim intr-o oglinda mai mare pentru a ne percepe si analiza vizual. Am ajuns la concluzia gresita cum ca fericirea este atinsa atunci cand placerile sunt exploatate la maxim, cand intr-o propozitie nu mai exista punct, ci virgula la nesfarsit.
        Viata omului este asemenea unei livezi bogate in rod. Fiecare pom reprezinta un an din viata noastra iar fiecare poama, o zi. In cautarea fericirii prin satisfacerea poftelor scuturam cate un pom, un an din viata, pana toate roadele lui au cazut printre firele de iarba. Pentru a ajunge in varf ii rupem crengile sau chiar il punem la pamant. Placerea creste cu fiecare fruct consumat iar la sfarsit realizam ca nu am atins fericirea pe care o asteptam si continuam pana ce intreaga livada este la pamant, in urma noastra ramanand doar buruieni.
 Cea mai mare greseala a omului este ca pune la pamant acolo unde trebuie sa sadeasca si sadeste acolo unde trebuie sa taie din radacina.Cumpatarea ne poate ajuta sa evitam aceasta greseala, sa invatam sa investim mai mult si sa consumam mai putin.
In concluzie, daca atingerea fericirii reprezinta vreodata o prioritate in viata ta, nu uita sa arunci in bagajul cu virtuti si un strop de cumpatare.